Tag Archives: stewardese

Stewardesele sunt ospătărițe

Niciodată n-am avut simpatie pentru vreun membru al vreunui echipaj de bord, mi se pare că sunt niște joburi ridicate în considerație superficial, la un nivel la care de fapt nu sunt în realitate.

Și mai ales n-am înțeles niciodată de ce însoțitoarele de zbor au senzația despre ele că fac ceva minunat, ieșit din comun. Și da, vorbesc doar la feminin pentru că băiețeii care lucrează în domeniu nu pot fi luați în serios. E la fel ca și cum te-ai ocupa cu coafură, unghii, vânzare de haine în mall – ca bărbat. Parcă îți crește o pizdă pe față. Jobul de stewardesă nu este decât pentru femei, știi ce zic, punct.

De unde a plecat antipatia mea pentru stewardese?

Prin 2013 când zburam ca orice emigrant cu acte în regulă cu Wizz Air am avut un mic conflict cu o maimuță d-asta care avea impresia că e vreo verigă importantă a aviației mondiale.

Am îndrăzit să țin căștile pe urechi în timp ce ea dădea din mâini și îmi explica inutilitățile despre procedurile în caz de urgență. Mi-a zis să-mi dau căștile jos de pe urechi și să ascult. Inițial i-am răspuns că mi-e frig la urechi, apoi am încercat să-mi văd de treabă. Dar ospătărița a insistat să-mi trag căștile de pe urechi. I-am răspuns iar că nu ascult nimic, le țin doar de frig. Și nu a vrut, frustrata a început să facă un caz că dacă nu-mi trag căștile de pe urechi nu poate începe să dea din mâini. Am cedat până la urmă, pentru că deja se iritau ceilalți călători, deși nu-s convins că o maimuță d-asta te poate băga pe no fly list sau ceva pentru o astfel de banalitate.

În fine, ăsta a fost momentul în care am realizat că cea mai importantă atribuție a lor în timpul serviciului este să dea din mâini la decolare, și să insiste ca toată lumea să le urmărească. Să pară că jobul lor e atât de important și că fără câcaturile alea nu poți să zbori, deși în fond e un job de doi lei, pe care poate să-l facă oricine.

Și în rest e ospătărie de fast-food. Hai să fim realiști, un procent semnificativ majoritar din zboruri sunt low cost, unde mult peste jumătate din călători sunt reprezentați de diaspora, care în mare parte reprezintă pătura de jos a societățlor din țările în care călătoresc. Plus curve, hoți, pești, etc.

Deci în fond e ca și cum ai servi mese la bufetul haltei de la Cotu Ciorii, județul Buzău. Și urmează întrebarea: De unde pula mea figurile? De ce au pizdulicele astea senzația că sunt miezu’? Mă disperă părul ăla lins și fețele alea care zâmbesc fals și arogant.

Păi spre deosebire de ospătărițele de la Cotu Ciorii, astea au uniformă și vorbesc Engleză. Pe lângă asta, este și diferența mare la salariu, ospătărițele de la Cotu Ciorii au doar salariu minim pe economie, la fel ca și cele de la low cost de altfel, doar că astea pe lângă au și o diurnă de 30-40 de euro la fiecare zbor. Au undeva la 12 zboruri pe lună, deci asta înseamnă cam 1500-2000 de lei în plus.

Înțelegeți acum de unde vin bășinile? O mai fi și ideea în sine că lucrează într-un autocar cu aripi. Însă banii în plus nu vin degeaba, doar pentru că lucrează la înălțime, nici gând. Stewardesele trebuie să și adune gunoaiele de la pasageri, și apoi să curețe avionul.

Și dacă stau să analizez problema la nivel fundamental, o ospătăriță dintr-un restaurant a la carte are mai mult skill decât stewardesele, probabil câștigă și mai bine, acolo există bacșiș.

În fond, nici pilotul nu-i decât un șofer.