ieși în plm.
Filosofia pulimii pasive la politicienii care le fură banii
Răspuns scurt: pentru că nu conștientizează iluzia, sistemul este așa de bine făcut încât banii de cele mai multe ori nu ajung la tine întâi, iar apoi sunt ciordiți. E invers. O chestiune foarte obvious pe care o să o explic imediat.
Răspuns lung: banii de obicei sunt luați sub formă de taxe, pe care nu ajungi să-i atingi pentru că pleacă înainte de a ajunge la tine, fizic. Taxele sunt incluse în prețurile produselor/serviciilor pe care le cumperi. Și astfel se crează iluzia că nu i-ai avut niciodată. Și hai să dau ceva exemple:
-
- Accizele pe tutun, în mod normal banii ăștia trebuie să ajungă la Ministerul Sănătății. Acciza la tutun prelucrat este aproape 50% din valoarea unui pachet de țigări. Hai să luăm 2017 ca exemplu cu o medie de 18 lei per pachetul de țigări. Tot în 2017, conform unor statistici, în Romania se fumează zilnic peste 5 milioane de pachete de tigari. Asta înseamnă că statul încasează 45 mil de lei pe zi doar din acciza pe tutun. Adică aproape 10 mil de euro pe zi, adică 3.65 miliarde de euro pe an. În condițiile în care tot bugetul de sănătate pe 2018 este 8,74 miliarde de lei. Si asta sunt doar accizele de pe tigari, nu am calculat si contributiile la asigurari, si alti bani care pleaca la sanatate. Dar hei, nu-i asa ca astea sunt doar niste cifre? Or sa apară imediat și comentatorii ăia gen „ești un prost, din banii ăștia se mai cheltuie și pe X și pe Y” – indeed, nu mă pricep așa bine la economie, însă sunt niște calcule simple.
- Accizele pe pe carburant – fix aceeași poveste, doar învelită altfel. Dacă fac din nou calculul ajunge iar să-mi dea cu virgulă, super mult peste bugetele alocate pentru investiții legate de chestii rutiere. Ajungem să împrumutăm tot felul de fonduri ca să facem 2-3 sute de km de autostradă.
- Taxele pe venit/salariu, la fel – nu iei în mână brutul și apoi plătești separat către stat jumătate din bani. Angajatorul vireaza netul și aia e. Nu simți niciodată ca i-ai avut, sunt doar pe hârtie.
Și în general chestia asta se aplică la mai toate bunurile pe care le consumăm, banii care se duc pe taxe nu ajung întâi în buzunarul nostru, ca apoi sa îi strângem separat într-un porcușor de sticlă și să-i platim la stat. Sunt bani pe care nu i-am atins niciodată.
De aici și iluzia pulimii. Și hai să facem un exercițiu de imaginație. Dacă ai face o înțelegere cu cineva să-ți facă o casă, iar pentru asta să-i dai jumătate din banii pe care îi câștigi. După câteva luni observi că nu s-a apucat de treabă, sau better scenario, a făcut ceva, dar foarte puțin comparativ cu cât ar fi trebuit să realizeze cu banii ăștia. Te-ar frustra? Ce ai face? Ai sta la fel de pasiv cum stai în fața sistemului?
Guess not.