cel mai de hating sait

De ce este taximetria din București o manea

Sunt câteva motive care pun presiune pe calitatea serviciului de taxi din București, deși presupun că se întâmplă și în orașele mai mici, unde tariful e mai mare… dar cursele mai scurte. Hai să vedem:

  1. Încă există taxiuri pirat – și aici nu mă refer la mașini galbene neinscripționate care așteaptă studenți naivi din provincie în Gara de Nord să le facă un tur al orașului. S-au dus vremurile alea când te suiai în taxi la gară și cereai să mergi la Victoriei și taximetristul amabil te întreba „- O luăm prin Rahova boss că e trafic?”. Nu. Mă refer la taxiurile de Ilfov care iau curse în București, prin dispecerate tot din București. Adică nu e ca și cum vin singuri în București și așteaptă la colț să prindă curse. Ei vin la București pentru că dispeceratul le dă comenzi, deși sunt în afara razei lor de acoperire. Asta se întâmplă de ani de zile iar polițiștii tratează efectul nu cauza. Adică amendează doar șoferii.
  2. Nu există absolut nicio reglementare referitoare la acordarea licențelor de șofer. Oricine poate să devină taximetrist, indiferent că are sau nu cazier, știe sau nu orașul, vorbește sau nu românește, se spală sau nu. Există totuși un examen pentru licența de transport persoane în regim de taxi, dar există și niște băieți care „te ajută” să nu mai dai examenul și să obții direct ecusonul.
  3. Tariful e foarte mic, ceea ce nu-ți permite să întreții mașina. Păi un taximetrist încasează în medie undeva la 200 de lei pe tură(poate mai mult în weekend). Din ăștia minim 25% sunt combustibilul. Apoi taxe, asigurări, dispecerat, defecțiuni, spălat, etc. Plus că dacă mai are și probleme în viață de genul că trebuie să mănânce sau să plătească chirie, situația devine nasoală. Și poate să fie și mai nasol fiindcă:
  4. Majoritatea taximetriștilor nu sunt independenți. Există niște indivizi care dețin licențe de operare și cumpără mai multe mașini pe care angajează șoferi la plan. Adică din banii pe care îi încasează șoferul, plătește plan 120 ron pe 24 de ore. Apoi vorbim iar despre combustibil, spălat, și problemele cu mâncarea și chiria.

D-aia sunt taxiurile împuțite.

Cum să nu ajungi sclav în UK

Ideea acestui articol mi-a venit în urma vizionării documentarului despre sclavie modernă și trafic de persoane publicat de Al Jazeera acum câteva zile pe YouTube. Este foarte trist, dar se apropie mult de adevăr.

Iar după ce vi-l dau la vizionare o să scriu și câteva formule despre cum să evitați să vă luați țepe în UK. Articolul se adresează în principiu celor care vor să vină la muncă în UK cât și celor care sunt deja aici. Exemplele din documentar sunt dure, spre extrem. Dar angajatori mârlani destul de mulți, și de aceea trebuie să caști ochii și să nu accepți orice.

  1. În primul rând trebuie să te informezi temeinic înainte să emigrezi oriunde, nu doar în UK. Și nu e cea mai bună idee să întrebi doar cunoștințele/prietenii. Consultă site-urile oficiale ale guvernelor și ambasadelor, sau site-urile cunoscute care scriu informații corecte. Internetul înseamnă mai mult decât Facebook și Youtube.
  2. Dacă vrei să vii în UK dar îți cauți un job din țară, chiar și prin prieteni, nu accepta să muncești fără contract/acte. Și mai ales nu accepta să muncești sub salariul minim pe economie care este £7.20 pe oră dacă ai peste 25 de ani, sau £6,70 dacă n-ai împlinit 25. De altfel, maximul legal de ore pe care le poți munci legal într-o săptămână sunt 48. Sunt mulți români care fac compromisuri și muncesc multe ore și pe bani mai puțini decât minimul. În felul ăsta nu fac decât să strice piața muncii. Și pe lângă asta încurajează angajatorii mârlani să-și permită să încalce legile în continuare și implicit să-și bată joc de angajați. Informații mai multe despre legea muncii în UK găsiți pe site-ul mae.
  3. Dacă nu știi Limba Engleză măcar la nivel conversațional fă-ți un pustiu de bine și stai acasă, sau pune mâna și învață înainte să vii aici. Trebuie să ai noroc chior să găsești un job bun care să nu-ți ceară engleză. Altfel ajungi să fi exploatat în bișnițe deținute de albanezi, pakistanezi, irakieni, sau chiar români. Cărora li se rupe de legislație și de tine. Iar dacă refuzi să fii sclav, dispari.
  4. Încearcă să eviți agențiile de muncă, salariile sunt mai mici decât dacă lucrezi direct cu angajatorul, nu se negociază, iar rareori ajungi să ai contract de muncă direct cu firma pentru care lucrezi de fapt. Multe agenții de muncă folosesc tot felul de artificii legale ca angajatul să fie cât mai ușor dispensabil, să fie plătit mai puțin decât legal, etc. Promit mult și mint ca să atragă oamenii și n-au nicio jenă să te aducă în fața faptului împlinit.Exemplu: O agenție de muncă postează un anunț în țară că au nevoie de muncitori necalificați pentru o fabrică. Rareori angajatul ajunge să lucreze direct cu fabrica. De multe ori contractul este cu agenția de muncă sau o altă firmă de care nici nu știai și nu reflectă realitatea. Pe contract sunt trecute mai puține ore de lucru, alte atribuții de servici, etc. În felul acesta angajatul va fi plătit mai puțin decât minimul pe economie și va munci ca un sclav. Odata ajuns aici mizează pe faptul că persoana are nevoie de bani și nu are încotro, și vor forța nota cât se poate, mai ales dacă nici nu cunoaște limba sau mai ales legile.
    O altă chestie de evitat este contractul de self employed în loc de contract de muncă. Sunt firme de recrutare care îți cer să-ți faci self employed ca să evite anumite îndatoriri pe care le-ar avea în fața ta ca și angajat. Gen concediu plătit, asigurari, etc. Nu mă pricep foarte bine.
  5. Odată ajuns aici vei fi abordat de tot felul de oameni dispuși să „te ajute” să începi – contra cost desigur. Ajutorul constă în obținerea anumitor drepturi/acte. Documente care de cele mai multe ori sunt gratuite, ori costă mult mai puțin decât cer ei. Exemple de astfel de acte: Nino, CSCS, preschimbare permis de conducere, cont bancar, înscriere la medic de familie, asigurari, etc. Dealungul timpului am auzit povești incredibile, despre oameni care au plătit și 200 de lire pentru un cont bancar care în 99% din cazuri e gratuit.
  6. Nu închiria imobile fără contract. Chiar și dacă e vorba de o cameră. În primul rând fiindcă nu ești acoperit de nimic. În UK chiriașii au destule drepturi și legea chiar se respectă dacă faci o plângere la poliție. Fără contract nu ai nicio dovadă că ai plătit depozit sau că ai stabilit o anumită perioadă contractuală și proprietarului i se scoală să te dea afară mâine, anunându-te acum o oră.

Cu părere de rău voi afirma și faptul că  multi Români din străinătate sunt sălbatici și răi. Nu îți va face nimeni niciun favor decât dacă are ceva de câștigat. Când anumite persoane îmi spuneau că nu comunică deloc cu colegii de apartament, sau că nu împart lucruri banale precum vesela sau produse de curațat, am crezut că sunt cazuri izolate, și n-am vrut să cred că stilul ăsta de viață este o generalitate până n-am trăit pe pielea mea anumite ciudățenii, în mai multe locuri pe unde am locuit. La un moment dat am locuit în casa unor jamaicani împreună cu alți români. Unul dintre jamaicani îmi spunea cand am plecat că închiriază în continuare românilor fiindcă își plătesc chiria la timp și sunt liniștiți, dar că n-a vazut vreodata oameni care să se urască, să fie așa retrași și să nu împartă absolut nimic deși sunt departe de casă și vorbesc aceiași limbă. Ca să ne înțelegem, omul găzduia doi prieteni la el cărora nu le cerea decât să contribuie la facturi. Doar românii plăteau chirie.

În concluzie, trebuie să acorzi atenție și să analizezi bine orice ți se propune. Altfel riști să te bagi în combinații proaste din care îți va fi foarte dificil să ieși. Nu de alta dar e păcat de timpul și nervii tăi. Anglia e o țară populară și de aceea sunt oportunități dar și țepe. Nu trebuie decât deschizi ochii și să te informezi.

Spor!

Bye Windows :)

După aproape trei ani de utilizare fără antiviruși și altele, Envy-ul pe care îl țin ca al doilea laptop a avut nevoie de un refresh. Pentru prima oara în viața lui i-am făcut recovery folosind partiția cu care a venit preinstalat.

Na, în ultima perioada nu prea l-am mai folosit eu, a fost pe mâna unor utilizatori mai ne-experimentați :D. În fine, fără îndoiala a decurs foarte bine reinstalarea, pe o configurație de 12GB ram cu i7 si SSD nu prea ai ce să-i reproșezi, doar că înainte cu câteva luni i-am făcut upgrade de la Windows 8 la 10, că tot era gratis. Și acum la recovery a revenit la 8, cum a venit inițial din fabrică.

Aici a început distracția… când nu am mai putut să-l activez că a dispărut key-ul de peste tot. Am căutat ceva documentație, nu am găsit nimic și într-un final am decis să-mi încerc norocul cu Microsoft pe live chat.

Inițial mi-au cerut sa ma uit de stickerul de pe spatele laptopului. Doar că aparent ce nu știu ei e că de ceva vreme încoa’ nu prea mai lipește niciun producător sticker cu serial pe spatele laptopului, ci e salvat în BIOS. Deși e o tâmpenie, o să înțelegeți în continuare de ce. I-am confirmat agentului de pe live chat un lucru pe care sunt convins că îl știa deja și mi-a spus că nu mă poate ajuta dacă nu am sticker, că să merg la HP să le zic lor.

Na bine. Ca să ne înțelegem de la început, la HP dacă ai ieșit din garanție nu mai ai cum să îi contactezi în niciun fel, poți să încerci cât vrei. În afara de FAQ și ceva troubleshooter banal nu oferă nimic. Poți să deschizi un ticket contra cost sau să-ți extinzi garanția cu un an, în anumite condiții desigur. Iar prețurile unui ticket pe Total Care încep de la 35 de lire sterline(în cazul meu).

Și m-am încăpățânat să nu plătesc pentru un produs pe care aparent l-am cumpărat pe viață. Am găsit un nr de telefon de la Total Care pe un forum și am sunat, nici n-am crezut că merge să fiu sincer, dar a mers. Mai mult, spre surprinderea mea pe tehnicianul de la celălalt capăt nici nu-l interesa dacă am sau nu garanție, mi-a răspuns că în cazul meu doar Microsoft poate să recupereze cheia. Plimbarea clientului, o manevră tipic corporatistă.

A doua zi intru din nou pe live chat cu Microsoft unde primesc răspunsul final. Nu se mai poate recupera cheia windowsului. Nu mai există în BIOS pentru că nu s-a facut bine procesul de recovery si doar HP are acces să vadă ce cheie e aferentă fiecărui S/N fiindca ei cumpara licente bulk si supportul nu are acces la ele. Și dacă nu mai există în BIOS nu mai există nicăieri.

Ma asteptam la un răspuns mai pertinent, că după 3 ani de folosit un laptop cu un S/N unic, care comunică non stop cu serverele Microsoft să poată să fie scoasă cheia fără prea mult efort. Mai mult decât atat loginul la startup se face în baza unui cont Microsoft, nu mai e ca pe vremuri când îți făceai cont local. E ca și cum ai o carte de identitate și ai pierdut-o. Te duci la evidența populației și îți spun că dacă ai pierdut CI-ul nu mai ai nicio identitate. Ei nu au niciun registru în afară de CI-ul care e la tine.

Și maxim lăbăreală sincer să spui că nu poti să scoți cheia și să arunci mortu’ în curtea vecinului. Adică nu rezultă decât doua chestiuni: 1. Ai o politică de tot rechin, orientată doar pe generat cât mai multe vânzări, chiar și din suport tehnic. Sau 2. Ai un sistem informatic adus din neolitic, ceea ce refuz să cred.

Cu datele problemei mie personal nu mi-au rămas multe de făcut. Aș fi putut să fiu un consumator tipic și să cumpăr o nouă licență „pe viață” și să continui să folosesc Windows. Dar ce bine că există Ubuntu. Ce-i drept m-a întâmpinat cu două probleme imediat după instalare, pe care le-am rezolvat cu ceva scripturi și l-am iertat. Na, difuzoarele sunt ceva mai speciale fiind semnate Beats + cititorul de amprente.

Acum am Mac Air-ul de pe care scriu și HP-ul cu Ubuntu. Ar fi existat și varianta Hackintosh dar nu-mi place ideea și nici cum sună Hack… am depășit momentul ăla. 🙂

Facebook LiveMap e noaptea minții

Ocazia perfectă pentru orice retardat să aibă audiența gratuită. Lansat ieri(parcă) Facebook LiveMap aduce pe display-urile noastre manele noi 2016, feșăn de ferentari, parerile unori titani ai inculturii despre viață, și pe ici pe colo câte o labă mică.

Lăsând glumele proaste la o parte, de acum incolo practic orice Gigel cu smartphone poate să-și expună inepțiile live. Și am o vagă presimtire că Gigelul cu smartphone o sa fie profilul predominant al streamerului, exceptând bula de oameni care trăiesc din social media și văd chestia asta nejustificat ca pe un holy grail, și îmi pare rău că o spun dar sunt oameni care în timp ce vorbesc despre conținut de calitate fac live public pe profilul lor din supermarket cand își cumpără compot și ciorapi. E doar drumul spre notorietate.

Am intrat și eu pe Facebook Livemap să văd ce e și random în România am găsit așa:

  1. Bogdan Soare din Pitesti – ne spune cum moare familia lui când îl caută pe el femeile și că e foarte bine să poți să fumezi la tine pe terasă.
  2. Raul Respect din Slobozia – Ascultă o manea de inimă albastră împreună cu alți doi prieteni, toți trei luați împreună doar ce au împlinit frumoasa vârstă de 19 ani. Nu reușesc sa reproduc ce vrea să spună exact Raul, nu cred ca poate să termine o propoziție. E perfect totuși că sunt 58 oameni care se uită și comentează.
  3. Laura S Maria din București – Este în buda școlii împreună cu ceva colege, am sperat la ceva p0rn dar nu. Nu. Doar: „Dă fă ăla mai așa că vreau să mă văd și io” – ”Ce să-ți fac dacă ești ditai capra, eu sunt o prințesă, percuția ța ța haus.” Detalii aici
  4. Andreea Ciokoo din Militari – Pare să aibă un dop în gât și ne arată că și-a făcut unghiile recent și ne spune ca trebuie sa ajungă azi la sala. Probabil se referă la vreo sală de mese. Căcatul ăsta trebuie să fie mainstream. Să mergem mai departe.
  5. Ștefan di Vaio din București – Se mângâie pe burtă, și o roagă pe Laura să îl sune ca să i-o arate pe privat. După care bagă replica: ”Ola Cristina, mânca-mi-ai pula, ce te-aș fute acum să moara fata mea, mă aude lumea aicea!„
  6. Popescu Dragoș tot din București plescăie gumă pe WC și ne spune că înainte bunicul lui completa rebus când se câca, acum lumea stă pe telefoane.

Vă invit să încercați Live-uri și din State, Canada, Europa, de oriunde practic. E splendid.

Mă gandesc că e destul de nasol să fii ca Zuckerberg și sa traiesti într-o bulă, rupt de realitate. Să ai senzația că vei schimba în bine internetul de pe planeta mondială cu căcatul ăsta de funcție. Și e încurajator când ești urmat cu sfințenie de acoliții din bula ta care trăiesc din social media și care aproba pas cu pas orice spune zmeul internetului. Ne având nicio legătură cu realitatea. Iar feedback-ul e King!

Într-o altă ordine de idei, cu un simplu search pe bătrânul Google o să găsim chatroulette și chaturbate care sunt acolo dintotdeauna. Singura problemă este că la vremea lor n-au fost revoluționare, fiind vorba doar de labă. Iar laba în formatul respectiv nu aduce bani.

Fără nicio legătură, partea faină de dinainte de era social media era că dacă ești prost nu prea ți se dădea microfonul să vorbești, puteai cel mult să votezi, era singura parere pe care ti-o puteai exprima liber(teoretic) și care îți dădea falsa încredere că ai vreo importanță pentru societate. Acum ești încurajat să fii prost și să faci chestia asta cât mai publică.

Cui o să-i folosească vreodata Facebook Live? Mai ales, Livemap.

 

Tesla: 4 motive pentru care nu mi-aș cumpăra una în România

Nu că nu e genială mașina, că e. Dar pe cât de genială e, pe atât e de useless în România. Văd din ce în ce mai multe postări, oamenii sunt entuziasmați de tehnologia Tesla, e normal, e ceva nou, curat, ăsta e viitorul. Dar nu prezentul.

Și vă frustrați când zic că Tesla e o mașină complet inutilă în România, o investiție aiurea, chiar și noua versiune de $35k. Poate merge să ai una ca a doua mașină, dar dacă șofezi mult nu e ce trebuie. Hai să vedem:

  1. Nu ai niciun fel de infrastructură pentru Tesla. Nu există puncte de supercharge și nici planuri. Și chiar dacă ar exista două, ar fi mult prea puțin. Ai nevoie de câte unul în fiecare oraș mare ca sa poți spune că ai acoperire. Altfel timpul de încărcare este este 10 ore si 12 minute de la o descărcare completă. However, hai să zicem că în cele mai multe cazuri nu ai nevoie să parcurgi astfel de distanțe, dar ce faci atunci când trebuie?
  2. Nu există puncte de încărcare publice la stradă sau în parcări. Să zicem că azi mergi la lucru, mai mergi la supermarket, mai faci ceva drumuri. Îl vizitezi pe Gheorghe la Cluj, și Gheorghe stă la bloc, unde o încarci? În occident ai puncte de încărcare pt mașini electrice în toate parcările mari. La noi ai cel mult melteni care parchează la handicapați sau pe două locuri.
  3. Nu există niciun service autorizat Tesla în România. Cred că nici măcar un service general pentru mașini electrice n-avem, care oricum e inutil, că presupun că e ca la orice, ai umblat în ea ai pierdut garanția. Bun, se strică ceva, ai o problemă, o duci în Germania? Cam mult disconfort, numa zic.
  4. Nu există niciun serviciu de asistență rutieră care să acopere probleme de genul „out of power”. Dacă rămâi fără curent la Pașcani, o să te distrezi foarte tare.

Pokerul online, păcănelele și fraierii

N-am mai vorbit niciodată despre asta, sunt amator de Poker, m-am jucat mai mult live, acasă cu prieteni, sau pe la săli de poker. Joc bine, comparativ cu mulți, am citit și ceva cărți despre strategiile jucatorilor de top. Continue reading