ieși în plm.

Doamna Firea -» incompetența nu are scuze

Normal că nu s-a întâmplat nimic la primărie de 2 ani, nu udă pe nimeni că a ieșit doamna Firea să se scuze de lucruri pe care le știam deja. În politică nu există scuze, există doar incompetență și corupție.

Articolul ăsta o să fie doar despre trafic, pentru că la asta să zicem că mă pricep, fiindcă mă nenorocește zilnic.

Traficul din București în mare parte e praf datorită unor lucruri mărunte pentru care nu există studii, iar oamenii care se deplasează doar cu girofare se descurcă și li se rupe de pulime, care face minim o oră de oriunde bagă proletariat până la periferii, unde și-au făcut credite pe viață la apartamente din carton, viitoare ghetouri.

Nu ai nevoie să aștepți după bugete de sute de milioane de euro de la Dragnea și oamenii lui ca să faci puțină oridine, astfel încât să ne mai închizi gura ca se întâmplă ceva. Și ca să nu dau din tastatură inutil, o să scriu câteva soluții ieftine și simple, dar cu super impact asupra traficului, care sunt pe deasupra și fezabile în cei doi ani de mandat rămași în care urmează să fie plătită degeaba.

  1. Semafoare sincronizate în morții lor – da, pleci de la semafor pe verde și te oprești în 200 de metri al alt semafor care e roșu. Pentru că în 2018 capitala smart are în teorie doar jumătate din semafoare sincronizate. În practică nu cred că funcționează nici jumătate din jumătatea asta, pentru ca de ani buni PSD acordă contracte pe infrastructura tehnologizată către UTI, care e responsabilă de nenumărate sisteme care n-au mers niciodată, și cu toate astea continuă să obțină și să reînoiască contracte cu statul, în condițiile în care există super firme de IT cu oameni inteligenți pentru care ar fi floare la ureche sa facă un algoritm de sincronizare al semafoarelor. Dar asta-i altă poveste, în 2018 doamna Firea și orașul pulii smart are comunitari care dau din fluiere în intersecții să dirijeze traficul.
  2. Semafoare de stânga – acolo unde există merg de minune, intersecțiile nu mai sunt blocate de șoferii care se opresc în mijloc să aștepte să treacă mașinile care merg înainte. De cele mai multe ori, la orele de vârf, intersecțiile se blochează din cauza șoferilor care nu mai apucă să treacă deoarece se forțează semafoarele pe galben și roșu și sunt idioți care rămân în intersecție fiindcă e deja blocat.
    O altă idioțenie legată de viratul la stânga este faptul că dai în semafoare pietonale care sunt pe verde, să-mi bag picioarele dacă am mai văzut undeva pe planetă așa ceva.
  3. La ce cacat folosesc camerele video care sunt deja în intersecții? Mai funcționează? Sau mai degrabă, au făcut vreodată asta? Întreb fiindcă ar putea fi folosite la sancționarea șoferilor care fac următoarele măgării:
    a) La fiecare intersecție ai minim 4-5 mârlani care trec pe roșu imediat după galben, nu contează dacă au sau nu unde să se ducă, se grăbesc că la București timpu’ e bani.
    b) Când e intersecția blocată deja, ai mârlani care intră doar ca să nu mai prindă încă odată semaforul, deși n-au unde să se ducă. Și s-a ajuns la așa nivel încât dacă îndrăznești să te oprești îți iei gratuit claxoane, flashuri și puli în gât. În orice oraș condus de oameni normali la cap, fenomenul ăsta este stăpânit cu amenzi, probate prin camerele video. Mai puțin în București, Mumbai, Islamabad și Bankok.
  4. Mârlani care opresc pe avarii și blochează o bandă, doar așa că au treaba fix acolo și nu pot să meargă 30 de metri pe jos. După ce rezolvați cu camerele și sincronizarea, puteți să-i scoateți la treabă pe comunitari la amendat avariști. Asta după ce modificați legea care le cere să păzească mașina până se întoarce șoferul ca să îl amendeze, fiindcă nu le permite să îi lipească amenda de parbriz.
  5. Cele mai multe mașini din trafic transportă o singură persoană, primăria nu a făcut vreodată absolut nimic pentru a încuraja ideea de ride-sharing. O idee care e genială și merge super bine la extratereștrii din viitor.
  6. Și-au bătut joc de toate pistele de biciclete și nici nu fac altele, bicicletele și mai nou trotinetele electrice sunt o alternativă excelentă pentru cei care fac distanțe scurte, să zicem up to 10-15km pe zi, iar ăștia sunt majoritatea. Cel puțin sezonier, că pe frig nu merge nimeni.
  7. Mijloc de transport în comun decent, în care să nu pută a pișat, și care să aibă legături utile, ca dacă faci 5km intr-o oră și schimbi de 3 ori, degeaba e.

Aș mai zice și de situația trotuarelor. Ce căcat caută mașinile pe trotuar? Dar astea să zicem că nu sunt lucruri legate de trafic în mod direct, deși aș putea să continui la nesfârșit cu nesimțirile gherțoilor cu volan din capitala pulii vis a vis de pietoni, și cu faptul că România este campioana necontestată la șoferi proști, lucru care se remarcă în datele despre numărul de accidente mortale comparativ cu Europa. Dar ar fi o cu totul altă discuție și deja am scris mult.

În încheiere, o să mă șterg regulamentar la cur cu toate scuzele doamnei Firea. Sper să o dea Dragnea afară din PSD, să-i scoată și 2-3 dosare penale și să o trolleze maxim următorii ani fiindcă a mușcat mâna care a hrănit-o.

gabriela firea

 

Cum au fost reorganizate magazinele Kaufland

A venit momentul, au zis, cei din managementul Kaufland. A venit clipa în care trebuie să le arătăm clienților ce putem și să aducem ceva nou în viețile lor de căcat. Hai să facem un labirint lipsit de sens din felul în care aranjăm produsele pe raioane.

Și așa managementul Kaufland a decis să angajeze o echipă de hipsteri creativi care asculta radio guerilla să se ocupe de reamenajarea tuturor magazinelor.

La semnarea contractului vine directorul Kaufland România împreuna cu CEO de la echipa de hipsteri creativi și se plimbă prin magazin.

– Uite, noi avem așezarea asta pe raioane de când am deschis, avem detergenți la detergenți, carne la carne, alcool la alcool, dar pula mea, ne-am cam plictisit, plus că tre să-mi justific și eu salariul, așa că hai să dăm drumul la treaba și să facem ceva cu adevărat creativ aici.

– Say no more, zise creativul. O să aducem aici cel mai tare hipster autist intergalactic pe care îl avem în echipa noastră de creativi și vom transforma magazinele Kaufland in cea mai haotic-intuitivă versiune a lor.

Cei doi bat palma după care creativul șef se duce înapoi la birou și începe căutarea lui Lucian, hipsterul pletos rătăcitor.

Aparent Lucian lipsește de câteva luni, nimeni nu mai știe nimic de el de la ultimul proiect cu primăria Cotu Ciorii unde Lucian a pus bazele unui sistem informatic complex, pentru stimularea artiștilor din sat.

Directorul creativilor nu găsește altă soluție decât să o ia spre Otopeni și să zboare în Rain Forest unde Lucian de obicei și-o arde cu șamani.

După 9 zile de căutări împreuna cu secretara lui, ajunge la un trib și vorbește cu căpetenia tribului unde era și Lucian. Era de nerecunoscut, barbă, plete mari, ars de soare și niște pupile mai dilatate decât orbita ochilor. Flăcăul este venerat, are propria lui colibă și toate femeile din trib, este mâna dreapta a căpeteniei.

Directorul îl trage puțin deoparte și îi spune că trebuie să se întoarcă pentru un proiect cu Kaufland, la București. Lucian pare să nu înțeleagă mare lucru fiindcă era pe ceva heavy shit. Următoarea dimineață se lămuresc lucrurile și Lucian acceptă să se întoarcă în România pentru a începe proiectul.

Odată ajuns în garsoniera lui de 23 de metri pătrați de pe Calea Victoriei de la ultimul etaj, Lucian găsește din întâmplare în sertarul de lângă pat niște timbre și o sticluță cu pipetă și ceva lichid pe eticheta căreia scrie „disociativ puternic”.

Lucian se trezește la 8, bagă un timbru pe stomacul gol, bagă și 5 picături cu pipeta și pleacă spre birou. Ajunge pe la 12 și se apucă direct de treabă, la proiectul Kaufland.

Cum a ajuns acolo a aliniat toți angajații și a început sa mute rafturile. Așa s-a provocat haosul în care a trebuit eu astăzi să mă descurc, care nu are absolut nicio logică, nu cred că am văzut o așezare mai proastă vreodată într-un supermarket. E o bătaie de joc în gâții mă-sii.

La final directorul, angajații și creativii au aplaudat ca focile.

FMM Lucian și Kaufland.

De ce vă uitați la fotbal românesc?

E mizerabil, sinistru și incredibil de prost. Fotbalul românesc e așa slab încât la finalul meciurilor ambele echipe pierd.

Eu personal n-am fost niciodată fan fotbal, adică mă mai uit numai la meciurile dintre echipe serioase sau naționale, cum a fost acum campionatul mondial. M-am uitat la vreo câteva meciuri. Ăla e fotbal.

România defilează cu cele mai slabe echipe și cei mai proști jucători din lume, niște gigei cu IQ derutant, pe fețele cărora se citește că nu vor sa fie în teren, ci prin bodegi cu manele. Gigeii ăștia o fac exclusiv pentru bani și cer fault la prima bășină trasă lângă ei.

Am prins generația aia când încă se mai juca fotbal pe maidan și în curțile școlilor. Mă jur că dacă las țigările și îmi fac o echipă de flăcăi care mai știu cu mingea cât de cât ajung să joc în divizia A într-un an.

Fotbalul românesc e atât de jos încât orice echipă din divizia A ar putea lua bătaie oricând de la una din divizia C a Spaniei, Angliei, Germaniei. Mai mult, cred că ar lua bătaie oricând de la o echipă bună de juniori din țările astea.

E o pierdere de timp să te uiți la meciurile de fotbal intern, sau mă gândesc că poți să te uiți numai pentru amuzament, să faci mișto de mamelucii ăia de pe teren. Hei, uite niște băieți cu handicap care încearcă să facă sport de performanță, câtă ambiție.

Și n-am zis că nu-i înțeleg pe pasionații de fotbal, dar să te uiți la fotbalul românesc e ca și cum ai fi alcoolic și ai bea poșircă de doi lei. Deși ai avea opțiunea să bei ceva mai bun la același preț.

Romania ca națională, cât și echipele românești nu sunt în stare să bată absolut nicio echipă străină. Până și echipa națională de curling performează mai bine.

Întrebarea rămâne. De ce vă uitați la fotbal românesc?

Tutorial: Cum să te îmbeți corect

Băgați la cap aici de la old school, golan bătrân care lurkărește prin baruri, cluburi, evenimente, și vede tot felu’ de pripași căcați la cur care nu știu cum să facă o beție adevărată și a doua zi se târăsc deshidratați și se plâng de diverse dureri, grețuri și amețeli, fix ca o pizdă însărcinată.

Părerea mea e că dacă ai trecut de 23 de ani și n-ai învățat încă cum să te faci muci înseamnă că ești un mameluc amator care n-ar trebui să pună gura pe nimic cu alcool. Plus bătaie. Oamenii care au peste 23 și nu știu să bea trebuiesc educați, sau trebuie să bea doar radler.

Așa că dacă ești deja mameluc sau ai până în 23 și acum stai cu ficatul în pungă, ești salvat fiindcă ai intrat aici. În continuare o să vă facă fratili vostru mai mare un set de reguli de aur care o să vă ajute să fiți liniștiți niște bețivi boschetari cu minim impact asupra ficatului și a căpățânii:

  1. Nu te îmbeți niciodată din bere, văd tot mai mulți gușteri care beau de la 8 beri în sus și se fac muci. Berea deshidratează cel mai tare, și e logic pentru ca te piși într-una de la bere, nu există beție mai nenorocită ca aia de la bere. Am fost și eu prost și am învățat pe pielea mea. Berea e făcută să bei 2-3 ca să te răcorești, dacă vrei să continui bei altceva.
  2. Înainte să bei mănâncă ceva cu grăsimi, și/sau pâine. Asta absoarbe alcoolul înainte să-l proceseze ficatul și te face să te îmbeți mai greu. Doar că asta e nasol. Întotdeauna mi s-au părut fraieri oamenii care beau mult și nu se imbată, pentru că îi costă mai mult să se îmbete.
  3. Bea apă în timp ce bei tărie. Cocktailurile în exces sunt mizerabile, pentru că au mult zahăr de la sucuri, și asta crește glicemia. Băutura se bea simplă, cu apă, sau cu cantități reduse de suc.
  4. Bea vodkă. Vodka e cea mai tare chestie inventată vreodată, vodka e bună, de la vodkă nu te doare capul. După vodkă merge imediat gin și rom.
  5. Dacă simți că abia mai posă deschizi gura, oprește-te. Nu băga ca animalu’. Dacă vrei să fi băiat adevărat și să sechestrezi petrecerea până la 8am ia o pauză, bea apă până te mai dezmeticești puțin și apoi poți s-o iei de la capăt.
  6. Am auzit deseori tâmpenia cum că dacă bei o bere a doua zi când te trezești îți trece mahmureala. Nu există așa ceva, nu faci decât să te îmbeți la loc. Mahmureala vine de la deshidratare. Dacă te doare intelectul după ce te-ai făcut muci, bea apă. Apa te ajută să elimini mai repede alcoolul din sistem și face durerea să dispară. Bagă apă, 1.5-2 litri lejer. Aditional merge și ceva boabă cu ibuprofen.
  7. Mănâncă bine la micul dejun. Sau și mai șmecher, mănâncă imediat după ce bei. D-aia există șaormerii în drumul spre casă, pentru bețivi nenorociți ca tine.

Cu plăcere.

Paul Maior: cum să trăiești din fraierit studenți să investească în crypto

Am avut un conflict pe profilul de Facebook al acestui haiduc al bursei, după ce un amic de-al meu a dat share unei postări scrise de Paul Maior, într-un sens peiorativ, desigur.

Am comentat civilizat, am încercat să port un dialog, fără să realizez că tipul deja avea spume la gură. Aparent așa e el, ori din ceva frustrări, ori de la steroizi or shit că pare genul de epilat care ar băga. Dar nu-i asta treaba mea, n-am de gând să fac asumări în cele ce urmează ci doar să analizez concret cu ce se ocupă tipul ăsta.

Paul Maior e genul de caracter dăunos al internetului care atunci când rămâne fără argumente înjură, crezând că astfel poate să câștige o discuție în contradictoriu. Nu ai cum să duci o discuție în care nu-i dai dreptate, e ca și cum ai juca șah cu un porumbel, nu înțelege jocul, mutările, se suie pe tablă cu labele și dărâmă piesele, trage și un găinaț și crede că a câștigat.

Mai mult, ca orice user pizdificat al facebookului, șterge ce nu-i convine din comentarii și le lasă doar pe alea care îl avantajează, după ce-ți dă block. M-am așteptat la asta, că n-ar fi Paulică singurul gibon cu care am avut conflict, așa că am făcut ceva screenshot-uri în caz că șterge, asta ca să putem râde și mai târziu.

Ok, n-am să stric un articol pentru un căcat de discuție cu un goguț random de pe net. M-a împins curiozitatea să văd cine e acest Paul Maior și cum funcționează el, și m-am apucat să caut și în 5 minute am găsit următoarele:

Aparent e ceva auto-proclamat investitor la bursă care ajută oamenii să facă mulți bani cu investiții mici, care probablil a văzut de vreo 15 ori Wolf of Wall Street iar acum se masturbează la diverse secvențe din film și se crede Jordan Belfort.

Are un profil personal de Facebook cu aproape 1500 de followers, engagement sub o,1%. Cum am aflat asta? Am pus link la un articol de pe blogul asta și a luat fix 4 click-uri. Unul fiind de la el.

Are alte două pagini una cu 1300 și ceva, alta cu 3000 – reach organic de tot râsul și engagement inexistent, are cel mult 4-5 like-uri la ce postează.

Probabil a ajuns la cifrele astea cu likes și follows cumpărate de pe Fiverr sau Warriorforums, în limita bugetului disponibil – $10.

Apoi i-am căutat numele pe Google, tipul are și blog de finanțe și investiții. Al doilea cel mai citit articol de pe blog este despre cum să te fuți. Un lucru esențial în piața de capital.

paul maior

Are și comentarii la articole. Vă rog, nu râdeți.

Omul în 2018 încă își mai îndeamnă cei 4 cititori să investească în crypto și ICO-uri. În condițiile în care în 2017 peste 80% din ICO-uri au fost țepe.

Mai are un site, maiorinvestments.ro care e lipsit de conținut dar plin de link-uri și bannere de afiliere la diverse platforme de trading din care jumulește comisioanele alea minuscule de la puștii pe care îi prostește să bage bani lucruri pe care nu le înțelege de fapt. Îl interesează doar comisionul pe care îl ia din banii pe care îi pierd cei ce pun botul la ‘oportunitățile’ lui.

Am găsit și profilul lui de trading de pe eToro, unde investițiile lui Paul Maior arată cam așa:

Dar Paul nu se oprește aici, are și canal de Youtube unde găsim o amestecatură de materiale în care el se străduiește să fie amuzant și apariții pe la televiziuni gen OTV, de care n-a auzit nici pulea. De unde aflăm cu stupoare că deși este un milionar under 30, Paul locuiește într-un apartament în Reghin, nu Manhattan. Și conduce o mașină de 6-7k. Probabil ambele pe numele părinților care au deținut o fabrică de șosete, Mondex, un business palpabil și respectabil de altfel. Păcat că a intrat în faliment.

Pe lângă cele menționate mai sus am mai găsit despre Paul Maior și ceva articole pe siteuri de prestigiu, printre ele și unele a lui Vasile Manu. Unde ori și-a scris singur laudele ori probabil a plătit sume importante, 50-100 de lei pentru awarness.

Case closed.

Stewardesele sunt ospătărițe

Niciodată n-am avut simpatie pentru vreun membru al vreunui echipaj de bord, mi se pare că sunt niște joburi ridicate în considerație superficial, la un nivel la care de fapt nu sunt în realitate.

Și mai ales n-am înțeles niciodată de ce însoțitoarele de zbor au senzația despre ele că fac ceva minunat, ieșit din comun. Și da, vorbesc doar la feminin pentru că băiețeii care lucrează în domeniu nu pot fi luați în serios. E la fel ca și cum te-ai ocupa cu coafură, unghii, vânzare de haine în mall – ca bărbat. Parcă îți crește o pizdă pe față. Jobul de stewardesă nu este decât pentru femei, știi ce zic, punct.

De unde a plecat antipatia mea pentru stewardese?

Prin 2013 când zburam ca orice emigrant cu acte în regulă cu Wizz Air am avut un mic conflict cu o maimuță d-asta care avea impresia că e vreo verigă importantă a aviației mondiale.

Am îndrăzit să țin căștile pe urechi în timp ce ea dădea din mâini și îmi explica inutilitățile despre procedurile în caz de urgență. Mi-a zis să-mi dau căștile jos de pe urechi și să ascult. Inițial i-am răspuns că mi-e frig la urechi, apoi am încercat să-mi văd de treabă. Dar ospătărița a insistat să-mi trag căștile de pe urechi. I-am răspuns iar că nu ascult nimic, le țin doar de frig. Și nu a vrut, frustrata a început să facă un caz că dacă nu-mi trag căștile de pe urechi nu poate începe să dea din mâini. Am cedat până la urmă, pentru că deja se iritau ceilalți călători, deși nu-s convins că o maimuță d-asta te poate băga pe no fly list sau ceva pentru o astfel de banalitate.

În fine, ăsta a fost momentul în care am realizat că cea mai importantă atribuție a lor în timpul serviciului este să dea din mâini la decolare, și să insiste ca toată lumea să le urmărească. Să pară că jobul lor e atât de important și că fără câcaturile alea nu poți să zbori, deși în fond e un job de doi lei, pe care poate să-l facă oricine.

Și în rest e ospătărie de fast-food. Hai să fim realiști, un procent semnificativ majoritar din zboruri sunt low cost, unde mult peste jumătate din călători sunt reprezentați de diaspora, care în mare parte reprezintă pătura de jos a societățlor din țările în care călătoresc. Plus curve, hoți, pești, etc.

Deci în fond e ca și cum ai servi mese la bufetul haltei de la Cotu Ciorii, județul Buzău. Și urmează întrebarea: De unde pula mea figurile? De ce au pizdulicele astea senzația că sunt miezu’? Mă disperă părul ăla lins și fețele alea care zâmbesc fals și arogant.

Păi spre deosebire de ospătărițele de la Cotu Ciorii, astea au uniformă și vorbesc Engleză. Pe lângă asta, este și diferența mare la salariu, ospătărițele de la Cotu Ciorii au doar salariu minim pe economie, la fel ca și cele de la low cost de altfel, doar că astea pe lângă au și o diurnă de 30-40 de euro la fiecare zbor. Au undeva la 12 zboruri pe lună, deci asta înseamnă cam 1500-2000 de lei în plus.

Înțelegeți acum de unde vin bășinile? O mai fi și ideea în sine că lucrează într-un autocar cu aripi. Însă banii în plus nu vin degeaba, doar pentru că lucrează la înălțime, nici gând. Stewardesele trebuie să și adune gunoaiele de la pasageri, și apoi să curețe avionul.

Și dacă stau să analizez problema la nivel fundamental, o ospătăriță dintr-un restaurant a la carte are mai mult skill decât stewardesele, probabil câștigă și mai bine, acolo există bacșiș.

În fond, nici pilotul nu-i decât un șofer.