ieși în plm.

Cum au fost reorganizate magazinele Kaufland

A venit momentul, au zis, cei din managementul Kaufland. A venit clipa în care trebuie să le arătăm clienților ce putem și să aducem ceva nou în viețile lor de căcat. Hai să facem un labirint lipsit de sens din felul în care aranjăm produsele pe raioane.

Și așa managementul Kaufland a decis să angajeze o echipă de hipsteri creativi care asculta radio guerilla să se ocupe de reamenajarea tuturor magazinelor.

La semnarea contractului vine directorul Kaufland România împreuna cu CEO de la echipa de hipsteri creativi și se plimbă prin magazin.

– Uite, noi avem așezarea asta pe raioane de când am deschis, avem detergenți la detergenți, carne la carne, alcool la alcool, dar pula mea, ne-am cam plictisit, plus că tre să-mi justific și eu salariul, așa că hai să dăm drumul la treaba și să facem ceva cu adevărat creativ aici.

– Say no more, zise creativul. O să aducem aici cel mai tare hipster autist intergalactic pe care îl avem în echipa noastră de creativi și vom transforma magazinele Kaufland in cea mai haotic-intuitivă versiune a lor.

Cei doi bat palma după care creativul șef se duce înapoi la birou și începe căutarea lui Lucian, hipsterul pletos rătăcitor.

Aparent Lucian lipsește de câteva luni, nimeni nu mai știe nimic de el de la ultimul proiect cu primăria Cotu Ciorii unde Lucian a pus bazele unui sistem informatic complex, pentru stimularea artiștilor din sat.

Directorul creativilor nu găsește altă soluție decât să o ia spre Otopeni și să zboare în Rain Forest unde Lucian de obicei și-o arde cu șamani.

După 9 zile de căutări împreuna cu secretara lui, ajunge la un trib și vorbește cu căpetenia tribului unde era și Lucian. Era de nerecunoscut, barbă, plete mari, ars de soare și niște pupile mai dilatate decât orbita ochilor. Flăcăul este venerat, are propria lui colibă și toate femeile din trib, este mâna dreapta a căpeteniei.

Directorul îl trage puțin deoparte și îi spune că trebuie să se întoarcă pentru un proiect cu Kaufland, la București. Lucian pare să nu înțeleagă mare lucru fiindcă era pe ceva heavy shit. Următoarea dimineață se lămuresc lucrurile și Lucian acceptă să se întoarcă în România pentru a începe proiectul.

Odată ajuns în garsoniera lui de 23 de metri pătrați de pe Calea Victoriei de la ultimul etaj, Lucian găsește din întâmplare în sertarul de lângă pat niște timbre și o sticluță cu pipetă și ceva lichid pe eticheta căreia scrie „disociativ puternic”.

Lucian se trezește la 8, bagă un timbru pe stomacul gol, bagă și 5 picături cu pipeta și pleacă spre birou. Ajunge pe la 12 și se apucă direct de treabă, la proiectul Kaufland.

Cum a ajuns acolo a aliniat toți angajații și a început sa mute rafturile. Așa s-a provocat haosul în care a trebuit eu astăzi să mă descurc, care nu are absolut nicio logică, nu cred că am văzut o așezare mai proastă vreodată într-un supermarket. E o bătaie de joc în gâții mă-sii.

La final directorul, angajații și creativii au aplaudat ca focile.

FMM Lucian și Kaufland.

De ce vă uitați la fotbal românesc?

E mizerabil, sinistru și incredibil de prost. Fotbalul românesc e așa slab încât la finalul meciurilor ambele echipe pierd.

Eu personal n-am fost niciodată fan fotbal, adică mă mai uit numai la meciurile dintre echipe serioase sau naționale, cum a fost acum campionatul mondial. M-am uitat la vreo câteva meciuri. Ăla e fotbal.

România defilează cu cele mai slabe echipe și cei mai proști jucători din lume, niște gigei cu IQ derutant, pe fețele cărora se citește că nu vor sa fie în teren, ci prin bodegi cu manele. Gigeii ăștia o fac exclusiv pentru bani și cer fault la prima bășină trasă lângă ei.

Am prins generația aia când încă se mai juca fotbal pe maidan și în curțile școlilor. Mă jur că dacă las țigările și îmi fac o echipă de flăcăi care mai știu cu mingea cât de cât ajung să joc în divizia A într-un an.

Fotbalul românesc e atât de jos încât orice echipă din divizia A ar putea lua bătaie oricând de la una din divizia C a Spaniei, Angliei, Germaniei. Mai mult, cred că ar lua bătaie oricând de la o echipă bună de juniori din țările astea.

E o pierdere de timp să te uiți la meciurile de fotbal intern, sau mă gândesc că poți să te uiți numai pentru amuzament, să faci mișto de mamelucii ăia de pe teren. Hei, uite niște băieți cu handicap care încearcă să facă sport de performanță, câtă ambiție.

Și n-am zis că nu-i înțeleg pe pasionații de fotbal, dar să te uiți la fotbalul românesc e ca și cum ai fi alcoolic și ai bea poșircă de doi lei. Deși ai avea opțiunea să bei ceva mai bun la același preț.

Romania ca națională, cât și echipele românești nu sunt în stare să bată absolut nicio echipă străină. Până și echipa națională de curling performează mai bine.

Întrebarea rămâne. De ce vă uitați la fotbal românesc?

Tutorial: Cum să te îmbeți corect

Băgați la cap aici de la old school, golan bătrân care lurkărește prin baruri, cluburi, evenimente, și vede tot felu’ de pripași căcați la cur care nu știu cum să facă o beție adevărată și a doua zi se târăsc deshidratați și se plâng de diverse dureri, grețuri și amețeli, fix ca o pizdă însărcinată.

Părerea mea e că dacă ai trecut de 23 de ani și n-ai învățat încă cum să te faci muci înseamnă că ești un mameluc amator care n-ar trebui să pună gura pe nimic cu alcool. Plus bătaie. Oamenii care au peste 23 și nu știu să bea trebuiesc educați, sau trebuie să bea doar radler.

Așa că dacă ești deja mameluc sau ai până în 23 și acum stai cu ficatul în pungă, ești salvat fiindcă ai intrat aici. În continuare o să vă facă fratili vostru mai mare un set de reguli de aur care o să vă ajute să fiți liniștiți niște bețivi boschetari cu minim impact asupra ficatului și a căpățânii:

  1. Nu te îmbeți niciodată din bere, văd tot mai mulți gușteri care beau de la 8 beri în sus și se fac muci. Berea deshidratează cel mai tare, și e logic pentru ca te piși într-una de la bere, nu există beție mai nenorocită ca aia de la bere. Am fost și eu prost și am învățat pe pielea mea. Berea e făcută să bei 2-3 ca să te răcorești, dacă vrei să continui bei altceva.
  2. Înainte să bei mănâncă ceva cu grăsimi, și/sau pâine. Asta absoarbe alcoolul înainte să-l proceseze ficatul și te face să te îmbeți mai greu. Doar că asta e nasol. Întotdeauna mi s-au părut fraieri oamenii care beau mult și nu se imbată, pentru că îi costă mai mult să se îmbete.
  3. Bea apă în timp ce bei tărie. Cocktailurile în exces sunt mizerabile, pentru că au mult zahăr de la sucuri, și asta crește glicemia. Băutura se bea simplă, cu apă, sau cu cantități reduse de suc.
  4. Bea vodkă. Vodka e cea mai tare chestie inventată vreodată, vodka e bună, de la vodkă nu te doare capul. După vodkă merge imediat gin și rom.
  5. Dacă simți că abia mai posă deschizi gura, oprește-te. Nu băga ca animalu’. Dacă vrei să fi băiat adevărat și să sechestrezi petrecerea până la 8am ia o pauză, bea apă până te mai dezmeticești puțin și apoi poți s-o iei de la capăt.
  6. Am auzit deseori tâmpenia cum că dacă bei o bere a doua zi când te trezești îți trece mahmureala. Nu există așa ceva, nu faci decât să te îmbeți la loc. Mahmureala vine de la deshidratare. Dacă te doare intelectul după ce te-ai făcut muci, bea apă. Apa te ajută să elimini mai repede alcoolul din sistem și face durerea să dispară. Bagă apă, 1.5-2 litri lejer. Aditional merge și ceva boabă cu ibuprofen.
  7. Mănâncă bine la micul dejun. Sau și mai șmecher, mănâncă imediat după ce bei. D-aia există șaormerii în drumul spre casă, pentru bețivi nenorociți ca tine.

Cu plăcere.

Paul Maior: cum să trăiești din fraierit studenți să investească în crypto

Am avut un conflict pe profilul de Facebook al acestui haiduc al bursei, după ce un amic de-al meu a dat share unei postări scrise de Paul Maior, într-un sens peiorativ, desigur.

Am comentat civilizat, am încercat să port un dialog, fără să realizez că tipul deja avea spume la gură. Aparent așa e el, ori din ceva frustrări, ori de la steroizi or shit că pare genul de epilat care ar băga. Dar nu-i asta treaba mea, n-am de gând să fac asumări în cele ce urmează ci doar să analizez concret cu ce se ocupă tipul ăsta.

Paul Maior e genul de caracter dăunos al internetului care atunci când rămâne fără argumente înjură, crezând că astfel poate să câștige o discuție în contradictoriu. Nu ai cum să duci o discuție în care nu-i dai dreptate, e ca și cum ai juca șah cu un porumbel, nu înțelege jocul, mutările, se suie pe tablă cu labele și dărâmă piesele, trage și un găinaț și crede că a câștigat.

Mai mult, ca orice user pizdificat al facebookului, șterge ce nu-i convine din comentarii și le lasă doar pe alea care îl avantajează, după ce-ți dă block. M-am așteptat la asta, că n-ar fi Paulică singurul gibon cu care am avut conflict, așa că am făcut ceva screenshot-uri în caz că șterge, asta ca să putem râde și mai târziu.

Ok, n-am să stric un articol pentru un căcat de discuție cu un goguț random de pe net. M-a împins curiozitatea să văd cine e acest Paul Maior și cum funcționează el, și m-am apucat să caut și în 5 minute am găsit următoarele:

Aparent e ceva auto-proclamat investitor la bursă care ajută oamenii să facă mulți bani cu investiții mici, care probablil a văzut de vreo 15 ori Wolf of Wall Street iar acum se masturbează la diverse secvențe din film și se crede Jordan Belfort.

Are un profil personal de Facebook cu aproape 1500 de followers, engagement sub o,1%. Cum am aflat asta? Am pus link la un articol de pe blogul asta și a luat fix 4 click-uri. Unul fiind de la el.

Are alte două pagini una cu 1300 și ceva, alta cu 3000 – reach organic de tot râsul și engagement inexistent, are cel mult 4-5 like-uri la ce postează.

Probabil a ajuns la cifrele astea cu likes și follows cumpărate de pe Fiverr sau Warriorforums, în limita bugetului disponibil – $10.

Apoi i-am căutat numele pe Google, tipul are și blog de finanțe și investiții. Al doilea cel mai citit articol de pe blog este despre cum să te fuți. Un lucru esențial în piața de capital.

paul maior

Are și comentarii la articole. Vă rog, nu râdeți.

Omul în 2018 încă își mai îndeamnă cei 4 cititori să investească în crypto și ICO-uri. În condițiile în care în 2017 peste 80% din ICO-uri au fost țepe.

Mai are un site, maiorinvestments.ro care e lipsit de conținut dar plin de link-uri și bannere de afiliere la diverse platforme de trading din care jumulește comisioanele alea minuscule de la puștii pe care îi prostește să bage bani lucruri pe care nu le înțelege de fapt. Îl interesează doar comisionul pe care îl ia din banii pe care îi pierd cei ce pun botul la ‘oportunitățile’ lui.

Am găsit și profilul lui de trading de pe eToro, unde investițiile lui Paul Maior arată cam așa:

Dar Paul nu se oprește aici, are și canal de Youtube unde găsim o amestecatură de materiale în care el se străduiește să fie amuzant și apariții pe la televiziuni gen OTV, de care n-a auzit nici pulea. De unde aflăm cu stupoare că deși este un milionar under 30, Paul locuiește într-un apartament în Reghin, nu Manhattan. Și conduce o mașină de 6-7k. Probabil ambele pe numele părinților care au deținut o fabrică de șosete, Mondex, un business palpabil și respectabil de altfel. Păcat că a intrat în faliment.

Pe lângă cele menționate mai sus am mai găsit despre Paul Maior și ceva articole pe siteuri de prestigiu, printre ele și unele a lui Vasile Manu. Unde ori și-a scris singur laudele ori probabil a plătit sume importante, 50-100 de lei pentru awarness.

Case closed.

Stewardesele sunt ospătărițe

Niciodată n-am avut simpatie pentru vreun membru al vreunui echipaj de bord, mi se pare că sunt niște joburi ridicate în considerație superficial, la un nivel la care de fapt nu sunt în realitate.

Și mai ales n-am înțeles niciodată de ce însoțitoarele de zbor au senzația despre ele că fac ceva minunat, ieșit din comun. Și da, vorbesc doar la feminin pentru că băiețeii care lucrează în domeniu nu pot fi luați în serios. E la fel ca și cum te-ai ocupa cu coafură, unghii, vânzare de haine în mall – ca bărbat. Parcă îți crește o pizdă pe față. Jobul de stewardesă nu este decât pentru femei, știi ce zic, punct.

De unde a plecat antipatia mea pentru stewardese?

Prin 2013 când zburam ca orice emigrant cu acte în regulă cu Wizz Air am avut un mic conflict cu o maimuță d-asta care avea impresia că e vreo verigă importantă a aviației mondiale.

Am îndrăzit să țin căștile pe urechi în timp ce ea dădea din mâini și îmi explica inutilitățile despre procedurile în caz de urgență. Mi-a zis să-mi dau căștile jos de pe urechi și să ascult. Inițial i-am răspuns că mi-e frig la urechi, apoi am încercat să-mi văd de treabă. Dar ospătărița a insistat să-mi trag căștile de pe urechi. I-am răspuns iar că nu ascult nimic, le țin doar de frig. Și nu a vrut, frustrata a început să facă un caz că dacă nu-mi trag căștile de pe urechi nu poate începe să dea din mâini. Am cedat până la urmă, pentru că deja se iritau ceilalți călători, deși nu-s convins că o maimuță d-asta te poate băga pe no fly list sau ceva pentru o astfel de banalitate.

În fine, ăsta a fost momentul în care am realizat că cea mai importantă atribuție a lor în timpul serviciului este să dea din mâini la decolare, și să insiste ca toată lumea să le urmărească. Să pară că jobul lor e atât de important și că fără câcaturile alea nu poți să zbori, deși în fond e un job de doi lei, pe care poate să-l facă oricine.

Și în rest e ospătărie de fast-food. Hai să fim realiști, un procent semnificativ majoritar din zboruri sunt low cost, unde mult peste jumătate din călători sunt reprezentați de diaspora, care în mare parte reprezintă pătura de jos a societățlor din țările în care călătoresc. Plus curve, hoți, pești, etc.

Deci în fond e ca și cum ai servi mese la bufetul haltei de la Cotu Ciorii, județul Buzău. Și urmează întrebarea: De unde pula mea figurile? De ce au pizdulicele astea senzația că sunt miezu’? Mă disperă părul ăla lins și fețele alea care zâmbesc fals și arogant.

Păi spre deosebire de ospătărițele de la Cotu Ciorii, astea au uniformă și vorbesc Engleză. Pe lângă asta, este și diferența mare la salariu, ospătărițele de la Cotu Ciorii au doar salariu minim pe economie, la fel ca și cele de la low cost de altfel, doar că astea pe lângă au și o diurnă de 30-40 de euro la fiecare zbor. Au undeva la 12 zboruri pe lună, deci asta înseamnă cam 1500-2000 de lei în plus.

Înțelegeți acum de unde vin bășinile? O mai fi și ideea în sine că lucrează într-un autocar cu aripi. Însă banii în plus nu vin degeaba, doar pentru că lucrează la înălțime, nici gând. Stewardesele trebuie să și adune gunoaiele de la pasageri, și apoi să curețe avionul.

Și dacă stau să analizez problema la nivel fundamental, o ospătăriță dintr-un restaurant a la carte are mai mult skill decât stewardesele, probabil câștigă și mai bine, acolo există bacșiș.

În fond, nici pilotul nu-i decât un șofer.

Poliția Rutieră: o glumă proastă

Mai ales dacă locuiești în București trebuie să știi foarte bine chestia asta. Poliția Rutieră nu există aici, maxim îi vezi în intersecții la orele de vârf pe gâscanii ăia de la locală care dau transpirați din fluiere ca să treacă vreo coloană oficială. Gen madame Firea spre Voluntari.

Gâscanii de la locală de fapt mai tare încurcă traficul decât îl dirijează. Semafoarele alea care nu-s sincronizate funcționează mai bine decat creierul agenților de la comunitară. Semafoare care în 2018, in orașul pulii smart, administrația nu e în stare să le controleze remote, și nici n-are de gând să facă asta, așa cum se întâmplă pe restul planetei. În fine, nu scriu despre asta azi.

Revenind la Brigada Rutieră, o includem cu mândrie în top 5 cele mai inutile entități care funcționează din bani publici. Niște băieți care freacă pula cu mândrie pe aceleași două metehne de ani de zile, fără să aducă niciun avantaj traficului din jungla bucureștenească.

  • Vineri și Sâmbătă noaptea opresc mașini pentru alcool în câteva locuri cheie din oraș, gen Piața Unirii, Magheru, Moșilor – bulevarde mari, unde abia așteaptă să prindă la 4 dimineața flăcăi care au băgat ceva alcool dar care nu prezintă niciun pericol, cel mult lovesc alte mașini parcate și ies cu dosar penal.
  • Stau cu radarul tirați ca să prindă femei gravide care depășesc viteza legală cu 11 km pe oră. Că nu ai unde să te duci mai tare de 61 la oră în București, asta dacă nu ieși cu mașina între 7am și 9pm.

Altceva să mor dacă am văzut să facă Poliția Rutieră vreodată. Aaa, stai că mint cu nerușinare. O singură dată acum ceva ani m-a oprit un polițai gras pe la Izvor, era ceva semafor intermitent și mi-a zis că n-am acordat prioritate la trecere unui pieton inexistent.

I-am zis că bate câmpii, că nu era niciun pieton pe trecere, că am martori(eram 4 toti în mașină). A zis și el că are martori, că aduce acum chiar femeia pe care nu am lăsat-o să treacă. S-a dus până la mașină și s-a întors cu mâna pe pulă, că nu era nimeni, desigur. Am întrebat totuși și flăcăii cu care eram în mașină dacă au văzut pe cineva, și au zis toți în cor că nu era niciun pieton pe trecere, ca pe poezie. Mi-a dat grasu’ actele înapoi și a plecat cu coada între picioare la baraca aia de logan cu care mă oprise.

În rest, Poliția Rutieră nu face absolut nimic. Dar hai că scriu un articol constructiv azi. Și-am să enumăr câteva contexte unde aș aprecia să-i văd că mișcă:

  1. Oprind gherțoii care trec ca și cum e ceva normal să treacă în primele 5 secunde de roșu ale semafoarelor. Chestia asta se întâmplă negreșit la fiecare semafor din București, la fiecare roșu, fără excepție.
  2. Stând la pândă la trecerile de pietoni, unde pietonii sunt pielea pulii în unghieră, ai verde la pietoni și trec razant pe lângă tine. Vezi punctul 1.
  3. Stând la pândă în intersecții, unde intră bivolii cu cireada, deși nu au unde să se ducă fiindcă e blocat, îi prinde roșu acolo și nu mai poate trece nimeni de ei. (Treaba asta o rezolvi simplu și cu tehnologie, există ceva invenții sataniste numite camere video, sunt la fel ca icoanele din biroul Găbiței Firea, doar că se mișcă imaginea și vezi bizonii care blochează intersecțiile. Poți inclusiv să le trimiți amenzi acasă cu poză în baza art. 108, al. 10 din Codul Rutier.)
  4. Să amendeze muiștii care depășesc coloanele la semafor, pe linia de tramvai sau de ce nu, pe contrasens.
  5. Să oprească și să rețină certificatele de inmatriculare ale fumigenelor care au trecut la ITP cu 50 de lei. Cred că una din zece mașini e fumigenă în București, de tre să-ți dai AC-ul pe recirculare când mergi în spatele lor ca să poți respira în mașină.
  6. etc.

Chestiile enumerate de mine fac traficul din București să fie un câcat, pe lângă lipsa de politețe și de bun simț a ciobanilor care au senzația că doar ei contează.

Keep calm & muie psd.