cel mai de hating sait

Serviciile românești sunt la un grad istoric de infecție

Pe lângă lipsa de personal și faptul că 90% din cei care au rămas în România să muncească între 20 și 35 de ani sunt super luzări, adică nu vreau să fiu captain obvious, dar trebuie să fii complet idiot să lucrezi într-un call center pe 2000 de ron în condițiile în care viața ta în București costă 3000.

Ce zi mizerabilă am putut să am. Ajung la birou să rezolv niște chestiuni aparent de doi lei, dar care mi-au luat toată dimineața în pula mea. Că la noi tre să pierzi o zi ca să-ți poți plăti căcaturile de facturi cu un average de 10 euro fiecare.

1. Vomafon

Am cartelă, ca orice sărac adevărat. La abonament de 40 de euro lunar ai fix aceleași opțiuni ca la cartelă la 5 euro. Dar asta-i altă discuție. Nu ai cum să-ți faci direct debit în 2018 la vomafone altfel decât prin aplicația aia infectă, gândită și scris cod la ea cu picioarele, care nu reușește să treacă de 2 stele în AppStore de câțiva ani. Pentru că e infectă și scrisă de oligofreni.

Și ești forțat să plătești lunar pe siteul lor, care are gateway la PayU. O mizerie de procesator de plăți românesc dar care are cea mai mare cotă de piață, pentru că lipsă concurență și clienți idioți. Suportul de la PayU este mizerabil, mi-a răspuns un băiat care făcea 10 greșeli gramaticale la fiecare 9 cuvinte. Pe lângă asta i-a luat 20 de minute ca să nu îmi spună nimic despre de ce nu mi se procesează plata.

Într-un final am reușit să plătesc, ore mai târziu. Este încă un mister motivul pentru care nu a mers.

2. ROTLD & Romarg

Aceste entități definitorii ale internetului românesc, cu care vrei nu vrei ai de furcă dacă îți cumperi un domeniu .ro. Ăștia sunt sub orice limită a mediocrității.

Aici am fost și eu prost, recunosc, fiindcă mi-am pus la rotld mail de recovery fix pe domeniul care mi-a intrat în pending delete. Și când intră în pending delete îți blochează ns-urile și pula. Nu mai ai ce să-i faci. Ideea e că nu m-a notificat nimeni, vreodată, că îmi expiră domeniul și tre să plătesc. M-au pus direct în fața faptului împlinit.

Și acum succes la schimbat mailul ca să te poți loga în cont la registar(ROMARG) unde aveam login un mail de la un domeniu pe care nu l-am mai plătit de 10 ani.

Ca să poți schimba mailul, conform suportului, trebuie să le trimiți prin poștă(da, poștă) o cerere scrisă de mână și semnată, împreună cu o copie CI, cum că vrei să îți schimbi adresa de email și să afli codul de utilizator.

Pentru că, nu-i așa, suntem în 2018 pe planetă dar în România încă folosim poșta pentru a rezolva chestii legate strict de internet.

Dar dacă insiști puțin se rezolvă. Duduia de la telefon s-a înduplecat până la urmă și mi-a acceptat să-i trimit pe mail cererea scrisă și semnată de mână împreună și copia CI.

3. RDS-RCS

Atât de mișto era înainte că puteai să plătești facturile direct din mail dând click pe un link care te ducea pe un landing page de unde plăteai. Acum au făcut ceva formular unde tre să scrii nr de factură sau nr de telefon.

Prima opțiune pică din start, pentru că nr de factură nu e inclus în emailul de notificare că s-a emis factura, pentru că pitong. A doua cu nr de telefon nu a mers, nu am înțeles de ce și am sunat la ei să rezolv.

După 15 minute de așteptare îmi răspunde un flăcău și zice că nu am sunat unde trebuie, că e RDS-RCS dar nu e departamentul potrivit, și mă transferă la alt departament unde îmi răspunde cineva după alte 15 minute. Pentru că ce pula mea, asta facem noi oamenii când vrem să plătim chestii, sunăm toți incompetenții pentru banalități și pierdem juma de zi în loc să muncim.

Și ii explic fătucii care e problema mea, după care îmi explică și ea. Pe scurt ei aveau numărul meu de telefon de contact într-o bază de date, dar care nu a fost importată pe baza de date unde se procesează facturile, așa că, a trebuit să facă treaba asta manual, cu mine în telefon.

E noaptea minții ffs, efectiv nu ai cum să rezolvi probleme de doi lei cu păcălicii ăștia. Au ajuns serviciile la un nivel manelism cum n-a mai fost vreodată. Iar partea amuzantă e că forța de muncă tot mai pleacă. Așa ca brace yourselves sau plecăm în pula mea cu toții.

Cum faci corect românește o toaletare a copacilor în 2018 în 3 pași simpli

Auzi că prietenii tăi de la primăria capitalei au scos la licitație toaletarea pomilor de pe strada mea. Say no more. Te apuci de treabă.

Pasul 1.

Cumperi un top de coli A4, un scoci și un marker negru, te apuci și scrii de mână ”Nu parcați”. Lipești hârtiile cu scoci pe unde apuci: copaci, boscheți, stâlpi. Și pleci. N-are rost să scoți la imprimantă hârtiile, să scrii o dată, motivul pentru care să nu parchez, eventual să pui logoul primăriei. Stai liniștit.

Pasul 2.

Te întorci următoarea zi, vezi că nu te-a luat nici pulea în serios pentru că nu știe cine ești și ce vrei, și te apuci de tăiat crengi cu drujba. Faci toate mașinile din parcare de comandă și pleci liniștit la următoarea lucrare.

Pasul 3.

Lași dezastru în urma ta, mormane de crengi și rumeguș. Pentru că nu ai de ce să le strângi, tu doar le tai, ca atât au scris eminențele de la primărie în contract. Vine altcineva în alt secol să le strângă, iar până atunci fraierii care locuiesc în zonă pot să o sugă. Că nu stai tu la cheremul nimănui să strângi gunoiul pe care îl produci, tu ai drujbă.

N-o să aibă niciodată vreo șansă gluma asta de oraș. Ne mai dă duamna un voucher, behaim ca oile și ne vedem de treabă. Oameni suntem, ne pricepem.

 

 

 

Filosofia pulimii pasive la politicienii care le fură banii

Răspuns scurt: pentru că nu conștientizează iluzia, sistemul este așa de bine făcut încât banii de cele mai multe ori nu ajung la tine întâi, iar apoi sunt ciordiți. E invers. O chestiune foarte obvious pe care o să o explic imediat.

Răspuns lung: banii de obicei sunt luați sub formă de taxe, pe care nu ajungi să-i atingi pentru că pleacă înainte de a ajunge la tine, fizic. Taxele sunt incluse în prețurile produselor/serviciilor pe care le cumperi. Și astfel se crează iluzia că nu i-ai avut niciodată. Și hai să dau ceva exemple:

    1. Accizele pe tutun, în mod normal banii ăștia trebuie să ajungă la Ministerul Sănătății. Acciza la tutun prelucrat este aproape 50% din valoarea unui pachet de țigări. Hai să luăm 2017 ca exemplu cu o medie de 18 lei per pachetul de țigări. Tot în 2017, conform unor statistici, în Romania se fumează zilnic peste 5 milioane de pachete de tigari. Asta înseamnă că statul încasează 45 mil de lei pe zi doar din acciza pe tutun. Adică aproape 10 mil de euro pe zi, adică 3.65 miliarde de euro pe an. În condițiile în care tot bugetul de sănătate pe 2018 este 8,74 miliarde de lei. Si asta sunt doar accizele de pe tigari, nu am calculat si contributiile la asigurari, si alti bani care pleaca la sanatate. Dar hei, nu-i asa ca astea sunt doar niste cifre? Or sa apară imediat și comentatorii ăia gen „ești un prost, din banii ăștia se mai cheltuie și pe X și pe Y” – indeed, nu mă pricep așa bine la economie, însă sunt niște calcule simple.
    2. Accizele pe pe carburant – fix aceeași poveste, doar învelită altfel. Dacă fac din nou calculul ajunge iar să-mi dea cu virgulă, super mult peste bugetele alocate pentru investiții legate de chestii rutiere. Ajungem să împrumutăm tot felul de fonduri ca să facem 2-3 sute de km de autostradă.
    3. Taxele pe venit/salariu, la fel – nu iei în mână brutul și apoi plătești separat către stat jumătate din bani. Angajatorul vireaza netul și aia e. Nu simți niciodată ca i-ai avut, sunt doar pe hârtie.

Și în general chestia asta se aplică la mai toate bunurile pe care le consumăm, banii care se duc pe taxe nu ajung întâi în buzunarul nostru, ca apoi sa îi strângem separat într-un porcușor de sticlă și să-i platim la stat. Sunt bani pe care nu i-am atins niciodată.

De aici și iluzia pulimii. Și hai să facem un exercițiu de imaginație. Dacă ai face o înțelegere cu cineva să-ți facă o casă, iar pentru asta să-i dai jumătate din banii pe care îi câștigi. După câteva luni observi că nu s-a apucat de treabă, sau better scenario, a făcut ceva, dar foarte puțin comparativ cu cât ar fi trebuit să realizeze cu banii ăștia. Te-ar frustra? Ce ai face? Ai sta la fel de pasiv cum stai în fața sistemului?

Guess not.

Răceala e boala proștilor

Ce urmează să scriu poate să pară un text semi-medical. Se apropie sezonul oamenilor constant răciți, constant bolnavi, care funcționează la capacitate redusă, dar funcționează, pentru că așa trebuie și ncsf.

Românache se duce la proletariat indiferent de ce boală suferă, fiindcă dacă-și bagă concediu medical îl dă șefu’ afară. Că firma lu’ șefu’ mai și depinde de el, unul din cei 500 de oameni cu care e gata să se șteargă la cur în orice moment, și pentru care românache face exerciții de alungit limba în fiecare zi. În fine.

Toți am fost răciți la un moment dat. Răceala – această boală mistică, care futui morții ei apare neprevăzut și cumva din neant. Românache nu știe niciodată cum a răcit, doar bănuiește. De obicei alege una din următoarele:

  1. L-a tras curentul. A mers cu geamul deschis la mașină în toiul verii și a răcit, de la curent. Sigur de acolo e.
  2. A băut cu cumătrii în curte până la 4 dimineața și s-a lăsat frig(minim 23 de grade) și l-a tras frigul la spate și acum e răcit.
  3. A fost la munte și a făcut grătar, a răcit acolo. Sau la mare și a răcit pe plajă că bătea vântul.
  4. A răcit de la oboseală.
  5. A băut rece sau a mâncat înghețată.

Românache e atât de înapoiat încât în atâția ani de evoluție și internet nu a reușit să-și dea seama că răceala, cât și gripa sunt boli contagioase, nimic altceva. Nu apar de la sine, nici de la „curent”. Maxim ce poți să pățești de la frig e să faci hipotermie, care nu e contagioasă, și care trece după ce faci puțină febră, o reacție normală a organismului de a se încălzi. Doar că pentru hipotermie ai nevoie de expunere îndelungată la frig, nu la vântuț de 20 de grade vara la plajă.

România cred că e singura țară de pe planetă care încă mai are epidemii de răceală și gripă, și probabil singura care încă mai crede că răcești că te trage curentul.

În continuare o să scriu 4 reguli foarte simple, dar nu despre cum să nu răcești, ci despre cum să nu dai răceala altora:

  1. Dacă ai răcit stai în pula mea acasă. Nu te duce la muncă pentru că DAI RĂCEALA COLEGILOR. Te sună șefulică să îți spună că are nevoie de tine? Nu se poate boss, sunt răcit/ă. Nu vin. Concediul medical e plătit, apropo.
  2. Poartă mască chirurgicală. Costă 30 de bani una și se găsește la orice farmacie.
  3. Pune mâna la gură când tușești, strănuți. Dar mai bine poartă mască sau stai în casă.
  4. Spală-te pe mâini și nu-i lăsa pe alții să bea după tine.

Simple as fuck, innit? Așa că dă share la articolul ăsta ca să-l vadă și românache, și dă-i bitch slap lu’ mă-ta mare când îți mai spune că ai răcit de la frig sau te-a tras curentul. Sau dacă e decedată, da-ți bitch slap singur când îți mai amintești vorbele astea.

 

Doamna Firea -» incompetența nu are scuze

Normal că nu s-a întâmplat nimic la primărie de 2 ani, nu udă pe nimeni că a ieșit doamna Firea să se scuze de lucruri pe care le știam deja. În politică nu există scuze, există doar incompetență și corupție.

Articolul ăsta o să fie doar despre trafic, pentru că la asta să zicem că mă pricep, fiindcă mă nenorocește zilnic.

Traficul din București în mare parte e praf datorită unor lucruri mărunte pentru care nu există studii, iar oamenii care se deplasează doar cu girofare se descurcă și li se rupe de pulime, care face minim o oră de oriunde bagă proletariat până la periferii, unde și-au făcut credite pe viață la apartamente din carton, viitoare ghetouri.

Nu ai nevoie să aștepți după bugete de sute de milioane de euro de la Dragnea și oamenii lui ca să faci puțină oridine, astfel încât să ne mai închizi gura ca se întâmplă ceva. Și ca să nu dau din tastatură inutil, o să scriu câteva soluții ieftine și simple, dar cu super impact asupra traficului, care sunt pe deasupra și fezabile în cei doi ani de mandat rămași în care urmează să fie plătită degeaba.

  1. Semafoare sincronizate în morții lor – da, pleci de la semafor pe verde și te oprești în 200 de metri al alt semafor care e roșu. Pentru că în 2018 capitala smart are în teorie doar jumătate din semafoare sincronizate. În practică nu cred că funcționează nici jumătate din jumătatea asta, pentru ca de ani buni PSD acordă contracte pe infrastructura tehnologizată către UTI, care e responsabilă de nenumărate sisteme care n-au mers niciodată, și cu toate astea continuă să obțină și să reînoiască contracte cu statul, în condițiile în care există super firme de IT cu oameni inteligenți pentru care ar fi floare la ureche sa facă un algoritm de sincronizare al semafoarelor. Dar asta-i altă poveste, în 2018 doamna Firea și orașul pulii smart are comunitari care dau din fluiere în intersecții să dirijeze traficul.
  2. Semafoare de stânga – acolo unde există merg de minune, intersecțiile nu mai sunt blocate de șoferii care se opresc în mijloc să aștepte să treacă mașinile care merg înainte. De cele mai multe ori, la orele de vârf, intersecțiile se blochează din cauza șoferilor care nu mai apucă să treacă deoarece se forțează semafoarele pe galben și roșu și sunt idioți care rămân în intersecție fiindcă e deja blocat.
    O altă idioțenie legată de viratul la stânga este faptul că dai în semafoare pietonale care sunt pe verde, să-mi bag picioarele dacă am mai văzut undeva pe planetă așa ceva.
  3. La ce cacat folosesc camerele video care sunt deja în intersecții? Mai funcționează? Sau mai degrabă, au făcut vreodată asta? Întreb fiindcă ar putea fi folosite la sancționarea șoferilor care fac următoarele măgării:
    a) La fiecare intersecție ai minim 4-5 mârlani care trec pe roșu imediat după galben, nu contează dacă au sau nu unde să se ducă, se grăbesc că la București timpu’ e bani.
    b) Când e intersecția blocată deja, ai mârlani care intră doar ca să nu mai prindă încă odată semaforul, deși n-au unde să se ducă. Și s-a ajuns la așa nivel încât dacă îndrăznești să te oprești îți iei gratuit claxoane, flashuri și puli în gât. În orice oraș condus de oameni normali la cap, fenomenul ăsta este stăpânit cu amenzi, probate prin camerele video. Mai puțin în București, Mumbai, Islamabad și Bankok.
  4. Mârlani care opresc pe avarii și blochează o bandă, doar așa că au treaba fix acolo și nu pot să meargă 30 de metri pe jos. După ce rezolvați cu camerele și sincronizarea, puteți să-i scoateți la treabă pe comunitari la amendat avariști. Asta după ce modificați legea care le cere să păzească mașina până se întoarce șoferul ca să îl amendeze, fiindcă nu le permite să îi lipească amenda de parbriz.
  5. Cele mai multe mașini din trafic transportă o singură persoană, primăria nu a făcut vreodată absolut nimic pentru a încuraja ideea de ride-sharing. O idee care e genială și merge super bine la extratereștrii din viitor.
  6. Și-au bătut joc de toate pistele de biciclete și nici nu fac altele, bicicletele și mai nou trotinetele electrice sunt o alternativă excelentă pentru cei care fac distanțe scurte, să zicem up to 10-15km pe zi, iar ăștia sunt majoritatea. Cel puțin sezonier, că pe frig nu merge nimeni.
  7. Mijloc de transport în comun decent, în care să nu pută a pișat, și care să aibă legături utile, ca dacă faci 5km intr-o oră și schimbi de 3 ori, degeaba e.

Aș mai zice și de situația trotuarelor. Ce căcat caută mașinile pe trotuar? Dar astea să zicem că nu sunt lucruri legate de trafic în mod direct, deși aș putea să continui la nesfârșit cu nesimțirile gherțoilor cu volan din capitala pulii vis a vis de pietoni, și cu faptul că România este campioana necontestată la șoferi proști, lucru care se remarcă în datele despre numărul de accidente mortale comparativ cu Europa. Dar ar fi o cu totul altă discuție și deja am scris mult.

În încheiere, o să mă șterg regulamentar la cur cu toate scuzele doamnei Firea. Sper să o dea Dragnea afară din PSD, să-i scoată și 2-3 dosare penale și să o trolleze maxim următorii ani fiindcă a mușcat mâna care a hrănit-o.

gabriela firea

 

Cum au fost reorganizate magazinele Kaufland

A venit momentul, au zis, cei din managementul Kaufland. A venit clipa în care trebuie să le arătăm clienților ce putem și să aducem ceva nou în viețile lor de căcat. Hai să facem un labirint lipsit de sens din felul în care aranjăm produsele pe raioane.

Și așa managementul Kaufland a decis să angajeze o echipă de hipsteri creativi care asculta radio guerilla să se ocupe de reamenajarea tuturor magazinelor.

La semnarea contractului vine directorul Kaufland România împreuna cu CEO de la echipa de hipsteri creativi și se plimbă prin magazin.

– Uite, noi avem așezarea asta pe raioane de când am deschis, avem detergenți la detergenți, carne la carne, alcool la alcool, dar pula mea, ne-am cam plictisit, plus că tre să-mi justific și eu salariul, așa că hai să dăm drumul la treaba și să facem ceva cu adevărat creativ aici.

– Say no more, zise creativul. O să aducem aici cel mai tare hipster autist intergalactic pe care îl avem în echipa noastră de creativi și vom transforma magazinele Kaufland in cea mai haotic-intuitivă versiune a lor.

Cei doi bat palma după care creativul șef se duce înapoi la birou și începe căutarea lui Lucian, hipsterul pletos rătăcitor.

Aparent Lucian lipsește de câteva luni, nimeni nu mai știe nimic de el de la ultimul proiect cu primăria Cotu Ciorii unde Lucian a pus bazele unui sistem informatic complex, pentru stimularea artiștilor din sat.

Directorul creativilor nu găsește altă soluție decât să o ia spre Otopeni și să zboare în Rain Forest unde Lucian de obicei și-o arde cu șamani.

După 9 zile de căutări împreuna cu secretara lui, ajunge la un trib și vorbește cu căpetenia tribului unde era și Lucian. Era de nerecunoscut, barbă, plete mari, ars de soare și niște pupile mai dilatate decât orbita ochilor. Flăcăul este venerat, are propria lui colibă și toate femeile din trib, este mâna dreapta a căpeteniei.

Directorul îl trage puțin deoparte și îi spune că trebuie să se întoarcă pentru un proiect cu Kaufland, la București. Lucian pare să nu înțeleagă mare lucru fiindcă era pe ceva heavy shit. Următoarea dimineață se lămuresc lucrurile și Lucian acceptă să se întoarcă în România pentru a începe proiectul.

Odată ajuns în garsoniera lui de 23 de metri pătrați de pe Calea Victoriei de la ultimul etaj, Lucian găsește din întâmplare în sertarul de lângă pat niște timbre și o sticluță cu pipetă și ceva lichid pe eticheta căreia scrie „disociativ puternic”.

Lucian se trezește la 8, bagă un timbru pe stomacul gol, bagă și 5 picături cu pipeta și pleacă spre birou. Ajunge pe la 12 și se apucă direct de treabă, la proiectul Kaufland.

Cum a ajuns acolo a aliniat toți angajații și a început sa mute rafturile. Așa s-a provocat haosul în care a trebuit eu astăzi să mă descurc, care nu are absolut nicio logică, nu cred că am văzut o așezare mai proastă vreodată într-un supermarket. E o bătaie de joc în gâții mă-sii.

La final directorul, angajații și creativii au aplaudat ca focile.

FMM Lucian și Kaufland.